Din jurnalul unui schior începător…

Day 1. Cum m-am convins personal că genetica nu e totul

Tata schia prin anii ’70 cu bocanci de piele și schiuri de lemn prevăzute cu o talpă de metal pe dealurile înzăpezite din fața blocului de la Dej. Fratele meu a fost campion județean la schi când era la liceu. Astea erau gândurile mele în timp ce-mi admiram schiurile din clăpari. Imaginea era cu mult mai interesantă pentru că le vedeam în aer, profilându-se grațios pe cer, dintr-un unghi inedit, eu plonjând cu capul în josul pârtiei… Mi s-au derulat rapid în minte toate păcatele de până pe la 30 de ani. Recunosc, m-am bucurat că m-am trezit din reverie la vârsta aia, pentru că cele mai grele urmau după. La treaba asta un aport esențial și-a adus movila de zăpadă care-mi îngropase fața…

Day 2. Cum am scăpat de durerile generate de discopatii

Azi simt că nu mă mai doare spatele! Mă bucur tare mult pentru asta! E adevărat, durerea de genunchi căpătată ieri e atât de atroce că nu mai simt nimic altceva!

Day 3. Cum mi-am îmbunătățit considerabil condiția fizică

Am ochit din prima zi o pantă drăgălașă, lină și prietenoasă, nu departe de telecabină. Și ce vesel pare locul! E plin de copii de 3-5 ani! Și doar 3 adulți… Are și o pancardă cu un mesaj atractiv: „Begining ski”. Aici e de mine! De-abia mă țin pe schiuri, mă dor genunchii de înțepenesc…
Cred că austriacul monitor nu pricepe bine limba engleză. I-am zis „you see, I’m old, but very beginer. May I use this place?” Mi-a răspuns nonverbal: a dat energic din cap că „nu” și mi-a arătat vehement capetele de pârtii din jur.
Singura problemă e că de jos în sus nu ajung la ele decât dacă urc fucking pante cu clăparii în picioare și cu schiurile-n spate… După a doua urcare în stilul ăsta am înțeles mult mai profund expresia „fiecare își poartă crucea”…
După 6 urcări din astea mi-a trecut prin cap un plan de afaceri: să deschid o sală de sport cu exercițiile astea cardio! M-am oprit la calculul achizionării schiurilor și clăparilor, că de zăpadă ar fi ușor să fac rost…
Cum a fost pe schiuri? Minunat! Am reușit să controlez direcția, viteza și oprirea. Nimeni nu a fost rănit.

Day 4.
Azi mi-am amintit cum, în prima zi, l-am luat din plin pe un bătrân austriac, în mijlocul unei pârtii albastre. Era așa de emoționat! Se uita la mine siderat, împrăștiat pe jos, dar eu cred că, în secret, își căuta proteza prin zăpadă… Când le-am povestit întâmplarea asta prietenilor mei au zis că-s siguri că moșul mă așteaptă și mâine, în același loc, că de când visa el să se apropie așa tare de o femeie…

Continuarea zilele urmatoare